DETALII:

Când singurul poet este cititorul

Poezia lui Sergiu Hațegan, un tânăr de doar 17 ani, izbucnește din interior, îmbrăcând expresiv un șuvoi emoțional abundent și adesea îndărătnic…..În același timp, avem în față o desfășurare lirică muncită și căutată, denotând  un autor extrem de ambițios și de preocupat să găsească formule de exprimare cât mai expresive, cât mai adecvate vulcanului de simțăminte, temeri și credințe în ceea ce face și miezului profund pe care vrea să-l comunice, nu să-l înțeleagă ci să-l releve. Sergiu Hațegan scrie poezie în mod programatic, preocupat și concentrat, încercând să traducă în cuvinte zbaterea interioară, însă adesea acest efort este dinamitat de insinuări spontane, rezultând versuri sclipitoare, arătând că este mai mult decât un versificator priceput.

Titlul volumului este voit contradictoriu și interpretabil în cheie poetică: Revelatio: căutările eului liric….Iar toate aceste eforturi (și munci!) au un singur scop, cel de a atinge starea de grație, profund poetică… Căutarea are uneori trimiteri clasice, în titluri de poezii ce pot părea căutate și pretențioase, ele ascunzând, de fapt, lumi și constelații, în vibrații astronomice ce fac legătura cu elemente cosmice concrete, dar și cu lirica unor autori romantici importanți. Aș putea cita mai multe versuri reușite și conjecturi posibile. Cert este că Sergiu Hațegan are talent. Cu multă muncă, cu rigoare și cu multă implicare ar putea deveni un poet reprezentativ.

    Lucian-Vasile Szabo

Atâtea de spus, că n-ajung cuvintele,

Tu, cel care citeşti acestea,

Fericit fi-vei să înţelegi spusele mele,

Dar îţi las un ghid:

Cântă tare acest cuvânt,

Lumea-ntreagă să răsune de vocea ta:

Trăiesc!                                                                             (fragment din poezia Entropie interioară)