MEDITAȚIA FILOSOFICĂ – instrument în consilierea filosofică – Vasile Hațegan

Volumul readuce în atenția practicienilor interesați, conceptul antic de meditație, acesta fiind un instrument important ce poate fi folosit în cadrul noilor practici filosofice, îndeosebi în noul domeniu aplicat, consilierea filosofică.  Lucrarea propune două exerciții ce pot fi testate individual, ca un prim experiment mental ce poate fi făcut de cei interesați de practicile filosofiei, acum cu ajutorul stării meditative. Consilierea filosofică pune în atenția filosofilor și practicienilor, rolul important pe care îl are filosofia în viața omului, oferind practicienilor instrumente utile unor noi practici, arătând potențialului unei noi specializări, adusă acum în serviciul persoanei, sub forma unor practici filosofice specializate, pe care le prezentăm în cadrul acestui volum, oprindu-ne în mod expres asupra practicii meditative, ca instrument ce poate fi inclus în portofoliul practicienilor și specialiștilor în consilierea filosofică.

PRACTICA FILOSOFICĂ – de Lou Marinoff (ed. a 2-a rev.)

Între filosofii practicieni care a readus filosofia din turnul de fildeş al iniţiaţilor în slujba oamenilor obișnuiți, confruntați cu problemele vieții de zi cu zi, Lou Marinoff ocupă unul din cele mai proeminente și intens mediatizate locuri. […] Procesul de consiliere dezvăluie contradicţii interne (între credinţele sau principiile clientului) însă cel mai adesea externe (între principiile clientului şi cele ale mediului său) având ca rezultante dileme, conflicte şi crize existenţiale. Drept remediu, consilierea filosofică se angajează în selectarea sau derivarea de concepţii relevante din cadrul istoriei filosofiei şi în aplicarea lor la problema supusă analizei. Rezultatul vizat este clarificarea propriilor perspective ale clienţilor şi aflarea strategiilior de îndepărtare a contradicţiilor dintre acestea şi principiile ce guvernează cadrele exterioare ale vieţii clienţilor.   ( Conf. univ.dr. Lobonț Florin) Prezentul volum, așa cum și autorul recunoaște, este o carte destinată celor care vor să cunoască care au fost preocupările americane pentru reglementarea și implementarea practicii filosofice, prin crearea unei asociații profesionale care să militeze pentru acest scop, care a generat un cod de etică al profesiei, și care să fie preocupată de respectarea acestora de către toți practicienii, în vederea consolidării prestigiului dorit acestui domeniu nou al practicii, bazat pe concepte filosofice și…

Consilierea filosofică: de la practică la profesie

“Consilierea filosofică, de la practică la profesie are în primul rînd meritul de a realiza o foarte bună introducere în practica și consilierea filosofică, lămurindu-ne asupra demersului specific și asupra relației consilierii filosofice cu filosofia academică. O parte importantă este destinată prezentării teoretice a principalelor modele de consiliere filosofică aplicate de filosofi practicieni din Germania, America de Nord, Europa, Israel și sînt relevate și cîteva aspecte ce creează premisele consilierii filosofice în România. Ne sunt prezentate metode, instrumente, definiții dar și principalele forme pe care le-a luat pînă acum consilierea filosofică. […] Lucrarea lui Vasile Hațegan este un nou început în cercetarea filosofică din România. În acest context, ea se plasează ca una dintre cele mai noi forme de creativitate filosofică, cea care, pe de o parte, readuce filosofia pe terenul vieții cotidiene și o redă individului postmodern, iar pe de altă parte, oferă deschideri pentru reconstrucția vieții organizaționale și pentru noi practici etice, sociale și politice.” Citat preluat din blogul personal al profesorului Sandu Frunză (textul integral aici).

Destin în spirală

Îmblânzitor de cuvinte ( Prefața volumului) . Un crescendo uimitor al lui Sergiu Haţegan în cel de-al doilea volum , „Destin în spirală”,  readuce curajul abordărilor tematice din „ Revelatio. Căutările eului liric”, primul său volum de versuri.   Adolescenţa a parcurs „timpul recoltei”, a depăşit frica de propria identitate     („ Cuvintele –mi vin uşor, scoase din amnezie / şi toate, absolut toate, miros a poezie.” Disertaţie amorfă),  iar jocul poetic se desfăşoară străbătând uneori indecizii, vehiculând motive culturale, împrumutând modele literare. Semnul maturizării pare împăcarea cu sine: „ cuvintele-mi scapă din gură/ stoluri-stoluri de păsări călătoare/ fug ca imaginile tumultuoase din minte/ şi se duc, of, cum se duc,/ vestind potrivirea apoteotică din mine,/ şi flori frumoase cresc peste/ cadavrul maşinăriei răsturnate/ şi viaţa continuă înflorită iarăşi/ ca o binecuvântare întâmplătoare/ pe obraji mai încolţeşte o floare,/ un mugur răsfrânt de lacrimă sinceră.”(Cum să scriu) Modelele culturale sunt fireşti vârstei şi lecturilor şcolare; identificăm astfel spiritul de frondă al lui Ion Barbu ( Ou fracţie), exclamaţia retorică blagiană („daţi-mi un nume, daţi-mi o mască!”  în Gramatica ego-ului), adjective argheziene („un amalgam de uitări şi de dor/ ţi se-arată înfrigurat, sfredelitor” în Creaţie spontană), spleen-ul bacovian („spleen de toamnă”…